Cum se montează corect plăcile de rigips?

Montajul corect al plăcilor de rigips este esențial pentru obținerea unor pereți și tavane netede, durabile și bine izolate. Acest material este utilizat pe scară largă în construcții datorită ușurinței de montaj și a versatilității sale. Totuși, pentru a beneficia de toate avantajele rigipsului, este important să alegi metoda potrivită de instalare și să urmezi pașii corect.

Există două metode principale de montaj al plăcilor de rigips: fixarea pe o structură de profile metalice și lipirea directă pe perete cu adeziv. Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, iar alegerea depinde de tipul construcției, de suprafața pe care se montează și de scopul final al proiectului. În continuare, vom analiza diferențele dintre cele două metode și situațiile în care este recomandată fiecare.

Alegerea metodei potrivite: montaj pe profile metalice vs. lipire directă

Montajul plăcilor de rigips poate fi realizat fie prin fixarea pe o structură de profile metalice, fie prin lipire directă pe un perete existent. Alegerea celei mai bune metode depinde de mai mulți factori, inclusiv de starea suprafeței, de necesitatea unei izolații suplimentare și de timpul disponibil pentru execuție.

Montaj pe profile metalice

• potrivit pentru pereți despărțitori, tavane false și structuri noi
• asigură o mai bună izolare fonică și termică
• permite mascarea instalațiilor electrice și sanitare
• necesită mai mult timp de montaj și materiale suplimentare

Lipire directă cu adeziv

• ideală pentru pereți existenți care sunt relativ drepți
• mai rapid și mai economic față de montajul pe profile
• nu reduce semnificativ spațiul interior, spre deosebire de structurile metalice
• nu permite mascarea instalațiilor și poate necesita mai multă pregătire a peretelui

Alegerea metodei depinde în mare măsură de tipul de proiect. Dacă vrei să creezi un perete despărțitor sau un tavan fals, structura metalică este soluția ideală. În schimb, dacă doar dorești să finisezi un perete deja existent fără să pierzi prea mult spațiu, lipirea directă este cea mai practică alegere. În secțiunile următoare vom detalia fiecare metodă pas cu pas pentru a obține un montaj corect și durabil.

Montajul plăcilor de rigips pe profile metalice – Ghid pas cu pas

Montajul plăcilor de rigips pe profile metalice este cea mai utilizată metodă pentru realizarea pereților despărțitori, tavanelor false și a placărilor interioare. Această tehnică oferă stabilitate, permite integrarea materialelor izolante și ascunde instalațiile electrice sau sanitare. Deși presupune mai multe etape și necesită materiale suplimentare, avantajele pe termen lung sunt considerabile, atât în ceea ce privește durabilitatea, cât și aspectul final.

Pentru a obține un montaj corect și durabil, este important să urmezi pașii esențiali: alegerea materialelor potrivite, montarea corectă a profilelor metalice și fixarea rigipsului conform normelor de construcție.

Materiale și unelte necesare

Înainte de a începe lucrul, este esențial să ai toate materialele și uneltele necesare la îndemână. O planificare corectă te va ajuta să eviți întreruperile și să montezi rigipsul eficient.

Materiale necesare

• Plăci de rigips – alegerea se face în funcție de destinația încăperii (standard, rezistente la umiditate, antifoc, fonoabsorbante).
• Profile metalice – două tipuri principale:
  • CD și UD – utilizate pentru montajul tavanelor și pentru placări pe pereți.
  • CW și UW – folosite la realizarea pereților despărțitori.
• Șuruburi autofiletante – pentru fixarea rigipsului pe profile.
• Dibluri și șuruburi de prindere – pentru fixarea profilelor metalice pe pereți sau plafon.
• Bandă de etanșare – folosită pentru reducerea vibrațiilor și creșterea stabilității structurii.
• Colțare de protecție – pentru întărirea marginilor și colțurilor exterioare ale pereților.

Unelte necesare

• Bormașină și burghie – pentru fixarea profilelor metalice cu dibluri.
• Nivelă – pentru verificarea alinierii corecte a structurii.
• Ruletă și creion de marcare – pentru măsurători precise.
• Cutter și fierăstrău pentru rigips – pentru tăierea plăcilor la dimensiunea dorită.
• Șurubelniță electrică – pentru fixarea rapidă și eficientă a șuruburilor.

Montarea profilelor metalice

Profilele metalice formează structura de susținere pentru plăcile de rigips, fiind esențiale pentru stabilitatea și durabilitatea peretelui sau tavanului. Montajul acestora trebuie realizat cu precizie, astfel încât rigipsul să fie fixat corect și să nu apară fisuri sau deformări în timp.

1. Marcarea poziției structurii – Se trasează pe podea, tavan și pereți locul unde vor fi montate profilele metalice, folosind o nivelă pentru a asigura alinierea corectă.
2. Fixarea profilelor de ghidaj –
   • Profilele UD sau UW sunt primele care se montează, fiind fixate pe podea și pe tavan cu dibluri la o distanță de aproximativ 50 cm între ele.
   • Se aplică o bandă de etanșare sub aceste profile pentru a reduce vibrațiile și a preveni eventualele crăpături ale rigipsului.
3. Montarea profilelor verticale –
   • Profilele CD sau CW se montează între cele de ghidaj, la o distanță de 60 cm între ele pentru un suport optim al plăcilor.
   • Acestea trebuie să fie perfect drepte și să fie fixate în punctele de contact cu dibluri sau cleme speciale.
   • Se verifică din nou alinierea cu nivela pentru a preveni suprafețele înclinate sau denivelate.
4. Adăugarea materialelor izolante (opțional) – În cazul pereților despărțitori sau a placărilor exterioare, se poate introduce între profile un strat de vată minerală pentru izolare termică și fonică.

După montarea structurii metalice, aceasta trebuie verificată încă o dată pentru rigiditate și planeitate înainte de fixarea plăcilor de rigips.

Fixarea plăcilor de rigips

1. Poziționarea corectă a plăcilor
   • Plăcile de rigips trebuie așezate vertical sau orizontal, în funcție de configurația peretelui.
   • Se recomandă ca îmbinările dintre plăci să fie decalate, pentru a crește stabilitatea peretelui și a reduce riscul apariției fisurilor.
   • Plăcile nu trebuie să atingă direct podeaua – este ideal să fie lăsat un spațiu de 0,5 – 1 cm pentru dilatare.
2. Fixarea plăcilor cu șuruburi autofiletante
   • Șuruburile se introduc la o distanță de 25-30 cm între ele pentru a asigura o prindere fermă.
   • Marginea plăcilor trebuie să fie fixată la aproximativ 1 cm de la margine pentru a preveni ruperea acestora.
   • Capetele șuruburilor trebuie să fie ușor îngropate în suprafața rigipsului, dar fără a perfora stratul de carton exterior.
3. Aplicarea benzii de îmbinare și finisajele inițiale
   • Se aplică bandă de fibră de sticlă sau hârtie specială peste îmbinările dintre plăci.
   • Se umple rosturile cu glet de îmbinare, aplicat în două straturi pentru un finisaj neted.
   • Se lasă suprafața să se usuce, după care se șlefuiește pentru a elimina imperfecțiunile.

Fixarea rigipsului pe profile metalice oferă o soluție solidă, durabilă și permite o mai bună izolare fonică și termică. Deși necesită mai mult timp și mai multe materiale decât lipirea directă, avantajele pe termen lung fac din această metodă o alegere preferată în proiectele moderne de construcție. În secțiunea următoare vom analiza și alternativa montajului prin lipire directă pe perete, care poate fi o opțiune mai rapidă și mai economică în anumite situații.

Lipirea directă a plăcilor de rigips – Ghid pas cu pas

Montajul plăcilor de rigips prin lipire directă este o metodă mai simplă și rapidă decât fixarea pe profile metalice. Aceasta este utilizată în special pentru renovarea pereților existenți care nu necesită o structură suplimentară. Avantajul principal al acestei tehnici este reducerea costurilor și a timpului de execuție, dar este important ca suprafața pe care sunt aplicate plăcile să fie pregătită corespunzător pentru a asigura o aderență bună și o durabilitate sporită.

Această metodă este potrivită pentru pereți din cărămidă, beton sau BCA, dar nu este recomandată pentru suprafețele care prezintă denivelări majore. De asemenea, nu este o soluție bună pentru tavane, deoarece plăcile de rigips lipite nu au aceeași stabilitate ca cele montate pe profile metalice.

Materiale și unelte necesare

Pentru un montaj corect al plăcilor de rigips prin lipire directă, ai nevoie de următoarele materiale și unelte:

Materiale

• Plăci de rigips – în funcție de destinația încăperii (standard, rezistente la umiditate, antifoc etc.).
• Adeziv pentru rigips – mortar special pe bază de gips, conceput pentru lipirea plăcilor pe suprafețe minerale.
• Grund de aderentă – ajută la îmbunătățirea aderenței adezivului, mai ales pe suprafețele foarte netede sau foarte absorbante.
• Glet pentru finisare – necesar pentru umplerea rosturilor dintre plăci și finisarea suprafeței.

Unelte

• Șpaclu și mistrie – pentru aplicarea adezivului pe perete.
• Dreptar și nivelă – pentru verificarea planeității și alinierea corectă a plăcilor.
• Cutter pentru rigips – pentru ajustarea plăcilor la dimensiunile necesare.
• Găleată și mixer pentru adeziv – pentru prepararea corectă a materialului.

Pregătirea peretelui înainte de aplicare

Pentru ca plăcile de rigips să adere corect la suprafața peretelui, acesta trebuie să fie pregătit corespunzător. Dacă suprafața nu este curățată sau dacă prezintă denivelări mari, plăcile nu se vor lipi corespunzător și pot apărea probleme în timp.

1. Curățarea peretelui
   • Se îndepărtează orice urme de praf, grăsime, vopsea decojită sau alte impurități.
   • Dacă peretele prezintă fisuri sau găuri mari, acestea trebuie astupate cu un mortar de nivelare.
2. Verificarea planeității
   • Cu ajutorul unei rulete și a unei nivele, se verifică dacă peretele este suficient de drept.
   • Dacă există denivelări mai mari de 1-2 cm, este recomandată o aplicare mai groasă a adezivului sau utilizarea profilelor metalice în locul lipirii directe.
3. Aplicarea grundului
   • Pe suprafețele poroase (BCA, beton absorbant), grundul ajută la stabilizarea suprafeței și împiedică absorbția rapidă a umidității din adeziv.
   • Pe suprafețele foarte netede (beton foarte finisat, plăci ceramice), grundul îmbunătățește aderența și previne dezlipirea în timp.
   • Grundul se aplică cu trafaletul și se lasă să se usuce conform indicațiilor producătorului (de obicei, între 1 și 4 ore).

Aplicarea adezivului și fixarea plăcilor

După pregătirea peretelui, urmează aplicarea adezivului și montajul propriu-zis al plăcilor de rigips. Alegerea tehnicii de aplicare a adezivului depinde de gradul de planeitate al peretelui.

Tipuri de aplicare a adezivului

1. Aplicarea în puncte (metoda „guguloaielor”)
   • Se aplică bucăți de adeziv pe partea din spate a plăcii de rigips, la o distanță de 30-40 cm între ele.
   • Această metodă este potrivită pentru pereți care prezintă mici denivelări, deoarece permite ajustarea poziției plăcii după lipire.
   • Grosimea stratului de adeziv poate varia între 1 și 3 cm, în funcție de necesitate.
2. Aplicarea în benzi verticale
   • Se aplică adezivul sub formă de benzi paralele, la distanță de 10-15 cm între ele.
   • Această metodă este mai potrivită pentru pereții care sunt relativ drepți și nu necesită corecții mari.
   • Grosimea stratului de adeziv este mai mică, de obicei 5-10 mm.

Fixarea plăcilor de rigips

1. Presarea plăcii pe perete
   • După aplicarea adezivului, placa de rigips se ridică și se presează ușor pe perete, începând de jos în sus.
   • Se lasă un mic spațiu (aproximativ 5 mm) între podea și placă, pentru a permite dilatarea materialului.
   • Este important să nu aplici forță excesivă pentru a evita ruperea plăcii sau deformarea suprafeței.
2. Ajustarea și alinierea plăcii
   • Se folosește un dreptar lung pentru a verifica alinierea corectă a plăcii.
   • Dacă este necesar, poziția poate fi ajustată prin lovituri ușoare cu un ciocan de cauciuc sau prin împingere manuală.
   • Se verifică cu nivela dacă suprafața este dreaptă și dacă toate plăcile sunt aliniate corect.
3. Continuarea montajului
   • Se aplică următoarele plăci de rigips urmând aceeași metodă, asigurându-se că îmbinările sunt corecte și că nu rămân spații goale între plăci.
   • Îmbinările trebuie să fie decalate, astfel încât rosturile dintre plăci să nu fie aliniate pe toată suprafața peretelui, pentru o mai bună stabilitate.
4. Lăsarea adezivului să se usuce
   • Adezivul trebuie să se întărească complet înainte de aplicarea finisajelor, ceea ce poate dura 12-24 de ore, în funcție de tipul materialului și condițiile de temperatură.

Fixarea plăcilor de rigips prin lipire directă este o metodă eficientă pentru renovări rapide, dar necesită o pregătire atentă a peretelui și utilizarea adezivului potrivit. În secțiunea următoare vom analiza etapele de finisare, inclusiv aplicarea benzii de îmbinare și șlefuirea rosturilor pentru un aspect final perfect.

Finisajele după montaj – cum se obține un rezultat perfect?

După montarea plăcilor de rigips, finisajele sunt esențiale pentru a obține un perete neted și pregătit pentru vopsire sau placare. Un finisaj bine realizat va preveni apariția fisurilor și va asigura o suprafață uniformă, fără imperfecțiuni.

Aplicarea benzii de îmbinare și umplerea rosturilor cu glet

• Banda de îmbinare se aplică peste toate rosturile dintre plăcile de rigips pentru a preveni fisurile. Se poate folosi bandă de fibră de sticlă sau hârtie specială pentru rigips.
• Gletuirea îmbinărilor se face în mai multe straturi, pentru a umple rosturile și a obține o suprafață perfect netedă. Se aplică primul strat de glet cu șpaclu, se lasă să se usuce, apoi se aplică un al doilea strat mai subțire.

Șlefuirea suprafeței pentru un finisaj neted

• După uscarea completă a gletului, se folosește hârtie abrazivă fină pentru a netezi suprafața.
• Șlefuirea trebuie făcută cu grijă pentru a evita crearea unor zone neuniforme. Se recomandă utilizarea unui șlefuitor electric pentru rezultate mai rapide și mai precise.

Aplicarea stratului de amorsă

• Amorsa se aplică înainte de vopsire sau placare cu faianță, pentru a uniformiza capacitatea de absorbție a suprafeței.
• Se folosește un trafalet sau o pensulă, iar stratul trebuie lăsat să se usuce complet înainte de aplicarea finisajului final.

Un finisaj corect realizat nu doar îmbunătățește aspectul final al pereților, dar contribuie și la durabilitatea acestora în timp.

Greșeli frecvente în montajul plăcilor de rigips și cum să le eviți

Montajul rigipsului poate părea simplu, dar există câteva greșeli comune care pot compromite calitatea lucrării.

Fixarea incorectă a profilelor metalice

• Dacă profilele metalice nu sunt bine fixate, pereții și tavanele pot deveni instabile, ceea ce duce la crăpături sau deformări.
• Soluție: folosește o nivelă și dibluri de calitate pentru o fixare fermă a profilelor.

Montarea plăcilor direct pe perete fără verificarea nivelului

• Plăcile lipite direct pe un perete denivelat nu vor adera corect, iar suprafața finală nu va fi dreaptă.
• Soluție: verifică planeitatea peretelui înainte de montaj și folosește o metodă adecvată de fixare.

Distanțe incorecte între șuruburi

• Dacă șuruburile sunt prea rare, plăcile nu vor fi bine fixate și pot apărea fisuri. Dacă sunt prea dese, pot deteriora rigipsul.
• Soluție: montează șuruburi la fiecare 25-30 cm și la 1 cm de marginea plăcii.

Neglijarea etanșării îmbinărilor

• Dacă rosturile nu sunt bine etanșate, pot apărea fisuri în timp.
• Soluție: folosește bandă de îmbinare și aplică două straturi de glet pentru un finisaj perfect.

Evitarea acestor greșeli comune te va ajuta să obții un montaj de calitate, durabil și estetic.

Concluzie

Alegerea metodei potrivite de montaj a plăcilor de rigips depinde de tipul proiectului și de condițiile suprafeței pe care sunt aplicate.

Dacă ai nevoie de o soluție solidă, cu izolare fonică și termică bună, montajul pe profile metalice este cea mai bună alegere. Dacă ai un perete existent relativ drept și vrei o soluție rapidă și economică, lipirea directă este o alternativă eficientă.

Pentru rezultate profesionale, este esențial să urmezi fiecare pas corect, de la montaj și fixare până la finisaje. Aplicarea benzii de îmbinare, gletuirea și șlefuirea sunt etape esențiale pentru un aspect final perfect.

Indiferent de metoda aleasă, un montaj bine realizat va asigura durabilitate, rezistență și un aspect estetic plăcut, evitând problemele ulterioare precum fisuri sau suprafețe denivelate.

Dacă te decizi că ai nevoie de un meseriaș pentru lucrarea ta poate te interesează și prețul manoperei, vezi aritcolul: Sfaturi si preturi in utilizarea gipsului carton